Zburdalnicie

Este o zburdălnicie, în sensul bun al cuvântului, pe pămant şi-n aer ( pe subpământ într-un singur sens), din prea plinul clorofilian, de prea multa lumină, din parfumul în exces al florilor, din iarba grasă de pe imaşuri, din apa pură (numai de izvor) , ... din afisele electorale de pe garduri, stâlpi, copaci, panouri, ziare ... O frenezie învăluie vieţuitoare şi oameni, de la vacile cărora le crapă tâţa de prea mult lapte, ... până la oamenii ce candidează la primării, consilii judeţene ... cărora nu le crapă obrazul de la atâtea promisiuni deşarte .

Intalnire de grad inalt (2)

...

Zu trebuia sa ia o decizie in fractiuni de secunda, sa accepte pierderea lui OS-69, un robot super-inteligent, lasandu-l calcat de rotile acestui vehicul, sau sa-l salveze, si cu aceasta ocazie neprevazuta, sa-i testeze aptitudinile de comunicare cu aceasta pamanteanca nesabuita ce se indarjeste si nu vrea sa-si opreasca masina.

- OS-69, cupleaza-ti scutul laser !

- Yes sire! Cuplat scutul!

- Activeaza arma laser ! Tinteste-i neuronul responsabil de piciorul drept.

Cyberului i se activeaza in campul vizual harta creierului obiectivului uman, un marcher se misca alandala pana se fixeaza pe un punct cerebral. O raza coerenta pleaca din dreprtul unde ar fi trebuit sa fie sfarcul pieptului lui si se opreste disipandu-se in parul femeii din masina! Se declanseaza un semnal de alarma : par imbibat cu substante chimice absorbtie raze laser 80 la suta, misiune ratata, semnal pe care il vede afisat pe display si Zu.
El vru sa sloboade o injuratura dar isi da seama ca nu mai are timp, asteapta impactul masinii cu scutul cyberului ...


Masina se opinteste cu partea din fata, la un metru de femeia in camasa de noapte, partea din spate ii cu rotile in aer, doar o clipa, suficient ca fata uluita a soferitei sa stearga parbrizul, apoi cade saltand de doua ori pe caldaramul de piatra.

- Incredibil, cat is eu cu mintea in fatasy, asa ceva nu-mi inchipuiam sa mi se intample, fara sa folosesc frana de picior , ce-i drept uneori o confund cu acceleratia, masina s-a oprit ca un taur in arena. Nu numai eu dar si zaluda din drum are zile.

Deschide precipitata geamul si-i arunca vorbe rele, ca orice sofer unui amarat de pieton :

- Fa, idioato ! Ti s-a urat cu binele! Tu nu vezi ca nu-i nici o zebra pentru trecere. Vrei sa te sinucizi cu masina mea?

Sunetele se sting , se lasa o tacere de cateva clipe, suficiente pentru ca sybermun sa memoreze, sa compare cu ce a are dinainte stocat in bibloteca lui de miliarde de miliarde de biti, a consumat mai multe fractiuni de secnda cautand intelesul pentru ”idioato” si „sinucizi”, construieste fraze prin combinatii de cuvinte si emite in aer una din mai multe variante, mecanic fara intonatie:

- Nu ma numesc idioata eu OS-69 zebra este animal paste iarba traieste in turma tu te sinucizi cu masina ta.

Mai avea si o varianta care incepea cu : „Tu esti idioata ...zebra este sora-ta..”, dar sistemul expert prin inferenta a respins-o, femeia din vehicul era inregistrata in baza de date ca avand o aura energetica peste nivelul normal, plasand-o in categoria fiintelor nascocitoare, imaginative, inventive si nu se cadea sa-i raspunzi ca la marginea universului. Insa dupa acest mic schimb de „amabilitati” sigur ii va scadea rangul din baza de date cu doua nivele.

Piti de alaturea asculta cu atentie convorbirea, nu s-a mirat de vorbele mamei lui adoptive ( care acu ii pe post de soferita, nu-i prima data cand o aude vorbind urat), cat de sunetele metalice, sacadate si fara viata care efectiv i-au zgaraiat creierul cum ai trage cu un cui pe tabla. Ceva se declansa ca un semnal de alarma in capul lui de mata: nu se va termina cu bine aceasta discutie, si asta chiar acum de ziua de nastere a mamei, cand sper si eu la niste bucate speciale. Piti vrea sa-i spuna dar nu stie cum, ceva de genul :

- Mamica fii buna nu te enerva, maine este ziua ta!

Undele cerebrale ale pisoiului au fost receptionate de cyber, compilate si salvate intr-un fisier codificat: WCV-C (Woman Car Vector - Cat, daca are si alta conotatie, e doar o intamplare).

- Fa tu mai esti si ironica pe deasupra, imi tii lectii de zoologie? Chiar tii sa ma exasperezi? Nu ai de gand sa te feresti din calea masinii?

Femeii de tinichea, pentru unii neavizati ar parea o femeie iesita de la balamuc, i se afiseaza in campul vizual nivelul crescut de adrenalina al interlocutoarei, incearca sa-l scada cuplandu-se cu iesirea sonora la un fisier special pregatit in care adaugase si informatia venita adineauri din capul lui Piti:

- Esti nobila culta buna tanara frumoasa maine de ziua ta la multi ani!

- Vezi, ca nu ma cunosti!? Ma enervez cand cineva ma lauda. Sunt increzuta, snoaba, aroganta, rasfatata, nesuferita (asta imi scapase) şi perfida.


Se lasa o liniste ca de mormant , cyberul era ocupat cu actualizarea fisei electronice a vectorului femeie-masina cu noile caracteristici, iar soferinta se calma asa ca prin minune, zaluda a atins-o la coarda sensibila.

Coboara din masina, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, se apropie ... ii mangaie parul ca de canepa, apoi coboara pe spatele acoperit de camasa de in, spunandu-i :

- Am o pritena Isabellalorelai, o voi ruga sa dea un anut umanitar, sa-ti facem un cont in euro si unul in roni, sa-ti cumperi mancare, toale, casa si tot ce vrei tu, nu pot sa te las asa in mijlocul drumlui, hai cu mine in masina!

Da sa o prinda de mana, sa o conduca spre masina ... ii simte mana rece ... se uita la fata ei...ochii aduceau a obievtive foto ...renunta ingrozita, se intoarce spre masina tipand ... roteste cheia ... marsarier ... baga piciorul in acceleratie ... masina ruleaza cu viteza maxima .... pana la prima curba ...

Intalnire de grad inalt

Fata cu masina ei de teren , se deplasa pe soseaua serpuita si prafuita de tara, fredonand si ingaimand ceva de genul : Colo-n deal i-o casa ... sau: Jeana nu e moarta, Jeana sa transforma... , cu o viteza neadecvata, adica din cale afara de mare.

Pe scaunul din dreapta, motanul Piti , felinul ei iubit, motaia fara centura pe el, deschidea ochii doar cand roata saraca nevinovata, neputand evita gropile de pe sosea, urduca masina.

Soferita desi conducea cu ochii deschisi, nu se stie unde-i zburau gandurile , nu cred ca vazu curba stransa ce se prefigura pe sosea.
Intra in ea, fara sa ridice cat de putin talpa papucului de pe pedala (ar fi trebuit sa stie ca piciorul drept e totuna cu acceleratia), se mira ca masina nu vrea sa se inscrie pe curba(desi nu-i blonda), in disperare se tine de volan ca de un colac de salvare, masina ruleaza pe doua roti din partea exterioara a curbei (sigur stie de aceasta lege a fizicii, dar numai teoretic), noroc ca Piti, trezit fiind de eveniment, si-a infipt ghiarele in pielea scaunului, pastrand un echilibru precar al masinii, aceasta ca prin mister revene pe sosea, cu cele doua roti de pe partea interioara a curbei.
Eliberandu-se de spaima, si-a tras o injuratura:

- Am o masina de kakat, nu-i stabila deloc la curbe!

In departate, in sensul de mers al masinii, o femeie desculta, in camasa de noapte si cu un par de culoarea canepei, candva blond, venea cu un mers leganat pe mijlocul soselei, cu pas ca de gasca.

Tarziu de tot , mai erau doar vreo suta de metri, cand fata de la volan o zari, ( v-am zis ca nu era cu gandurile pe sosea si colac peste pupaza soarele ii venea din fata), nu se abtinu sa nu exclame:

- Baa, fratele meu, asta sigur a scapat de la balamuc ... ce dracu’ fac ... in stanga copaci , in dreapta copaci ... ce puii mei, aratarea asta nu poate sa mearga decat pe mijloc ?!! Imi bag piciorul!

Pe bune, fata nu a glumit, si-a bagat piciorul in acceleratie.
...

Cand cybermunul OS-69 a parasit nava spatiala ce statea suspendata deasupra varfului dealului, toti, in cap cu Zu si-au pus mari sperante ca va reusi sa deturneze vectorul femeie-masina, codificat WCV (Woman-Car Vector), de la traseul care o apropia periculos de mult de baza lor de cercetare.
Nu au avut prea mult timp de procesat au tecut la faza de executie, au imbracat omul de tinichea - un computer cu inteligenta- in camasa de noapte a Anuscai, femeia teleportata de sub ochii mirati ai lui Vania, i-au acoperit teasta metalica cu o peruca ce s-a vrut de culoare blonda, i-au tras peste labele metalice ciorapi dintr-un cauciuc elastic si de culoarea pielii, i-au updatat vocabularul si au scos-o la drumul mare sa infrunte WCV-ul.

- Sire, distanta fata de WCV este 30 ( de picioare) , viteza 8 ( procente din viteza sunetului), nu sesizez acceleratie negativa, cuplez generatorul geomagnetic.

- Dobitoc de tinichea, te crezi mai destept decat omul ce te-a conceput, cupleaza generatorul pe unde telurice negative!

- Yes sire!

Fata de la volan simte dintr-o data ca nu mai are putere in piciorul de pe acceleratie, cu efort incearca sa o mentina apasata, ii vine o senzatie de greata, se uita la Piti crezand ca s-a pisat, comanda deschiderea geamului, simte nevoia de o gura de aer, o vede ca prin ceata mai intai pe aratarea din mijlocul drumului, apoi pe motanul Piti care primind doza de unde telurice i-a sarit motaiala si i-a venit asa dintr-o data sa topaie pe bordul masinii.

- Ptiu drace ce-ti veni, eu de-abia ma poci tine de volan iar tie parca ti-a fatat Natasa.

Piti nu si-a pierdut respectul fata de stapana, chiar radiat cu unde telurice, sare inapoi pe scaun ...in locul motanului reapare imaginea femeii din mijlocul soselei, fata de la volan face ochii mari cat cepele cand vede, tot ca prin ceata, ca nebuna nu se fereste din calea masinii, de care o desparte doar zece metri.

- Asta-i chiar idioata, vrea sa fie calcata de mine, nebuna, are placerea asta sadica, Dooamneee !

In sala de comanda Zu urmareste cu sufletul la gura (era singurul care avea suflet) derularea evenimentelor de zona de securitate I, este uluit cum vectorul uman rezista la radiatiile telurice, se gandeste daca trebuie sa-i mareasca doza, este trezit din meditatie de vocea de tinichea a lui OS-69 (nebuna de pe sosea):

- WCV viteza constanta ... WCV viteza constanta ... acceleratie negativa zero ...alarma ... cuplez scutul laser ... cuplez scutul laser ...

(va urma)

Mistere in Spatiu si pe Pamant

…

In timp ce cybermunii exploreaza in spectru infrarosu si vizibil suprafata planetei, Zu capetenia misiunii paraseste platforma navei la bordul unui vehicul monoloc: o cabina de forma sferica sprijinita pe doua aripi delta ce inglobeaza motoare fotonice, vehicul pilotat prin comenzi transmise prin semnalele electrice de tip gama ale creierului sau.

Se delecteaza privind, din afara campului gravitational, Pamantul, cuibul de unde oameni apartinand civilizatiei Maya plecase cu zeci de mii de ani in urma. Este fascinat de acest ghem stralucitor de un albastru-verde-sidefiu, mult mai frumos decat ceea ce bunicii ii aratase in albumul vechi al familiei, dar si speriat de alterarea scutului de protectie impotriva radiatiilor cosmice.

Inainte de a se intoarce pe nava-mama, patrunde, pe la unul din poli, de-a lungul unei linii de camp magnetic, survoleaza la mica inaltime partea insorita a Pamantului iese pe la celalalt pol, totul fiind inregistrat in spectrul vizibil, imagini pe care le va expedia bunicilor, acasa undeva in constelatia Andromeda.

...

Dupa ce asculta rapoartele in cadrul conferintei de pregatire a misiunii, Zu isi reia locul la pupitrul de comanda, de unde afiseaza imaginea holografica a planetei, o mareste succesiv pana la detalii de munti, dealuri, asezari umane, isi alege dupa spectrul in infrarosu o localitate putin populata, o marcheaza cu un poligon luminos, declanseaza procedura de anulare a campului gravitational ( asteapta delimitarea unui spatiu de forma unui cilindru lipsit de orice forte perturbatoare, timp in care se cosuma o cantitate mare de energie fotonica pe care ulterior va trebui sa o refaca) ... , apoi impingand de o mansa acoperita cu taste senzoriale, coboara aproape instantaneu imenasa nava pana deasupra zonei selectate (prin hubloul de sub cabina se vad cateva adaposturi umane in mijlocul unei vegetatii bogate ), unde ramane in sustentatie pana la finalizarea misiunii.

…

Anusca cu ochii lipiti de somn, prinde cu o mana marginea pierdelei, o ridica atat cat sa poata cu cealata sa ajunga la manerul ferestrei … roteste pana simte ca se slobozeste incuietoarea, da in laturi un canat apoia lasa din mana perdeaua si il deschide pe celalat, se apleaca ridica piedica de la mijlocul tocului, elibereaza fereastrele exterioare impingandu-le afara ... simte aerul rece navalind pe sub camasa-i de noapte, buburuzandu-i pielea, intarindu-i sfarcurile … isi face mainile pod deasupra capului, le coboara mangaind parul spre ceafa, isi roteste cu lene corpul din mijloc pana simte o durere usoara, revine, continua pana gaseste aceiasi senzatie in partea opusa, desclesteaza degetele mainilor, intinde bratele, manecile ii cad pe umeri, salta pe varfuri, revine, coboara mainile pe fata de pe care somnul se lasa greu plecat.
Ochii i se deschid cat o fanta, suficient ca lumina puternica a soarelui cocotat pe coama dealului sa-i inchida la loc. Simte cum inima ii bate mai repede si mai tare, ecourile se sparg in timpane, in minte i se cuibareste spaima si mirarea de ceea ce a vazut : un soare prea luminos, asa de dimineata si intr-un loc neasteptat. Ieri dimineata rasarise mult, mult mai in stanga coamei dealului si de o culoare rosiatica.
Intre timp pala de aer rece, ajunge la patul din care ea plecase spre fereastra, trece ca o boare peste pieptul dezvelit al lui Vania, peste fata confuza ce tresare involuntar … unui ochi cu greu i se deslipeste pleoapa … prin care patrunde pana in creier o lumina de un alb-orbitor, in care se scalda silueta Anuscai, pleoapa se inchide brusc ...
Pentru a se convinge ca nu viseaza, deschide ochii dar repede ii inchide acoperindu-i cu mainile, pe care apoi le indeparteaza incetisor atat cat sa nu fie orbit de lumina din fereastra…cu greu desluseste ce se intampla: Anusca pluteste intinsa la orizontala intr-o mare de lumina, curge prin deschizatura ferestrei, i se mai vad cateva clipe picioarele miscandu-se ca doua inotatoare, apoi dispare urcand pe o banda de lumina ...
In urma odaia se umple de o lumina verzuie, blanda, care ii inlatura orice simtamant de spaima, de regret ca Anusca lui a disparut intr-un fel asa de neobisnuit pentru un pamantean. Starea de bine de liniste se amplifica, vazand pe tocul ferestrei neacoperit de perdea pe Natasa lui, printesa pisicutelor neprihanite.
…

Zu flancat de doi cybermuni, fiinte cu inteligenta artificiala, intra in salonul unde sunt adusi pamanteni.
Fiinte de varste si sexe diferite, capturate prin mijloace specifice, levitand in pozitie orizontala, in stare de hipnoza, sunt cercetate, studiate, analizate, de cyber-medici specializati pentru domeniul activitatii cerebrale ale fiintelor umane.
In urma unor interventii neinvazive, creierele lor vor fi explorate pentru: a se afla gradul de utilizare a materiei cenusii, a se determina viteza de distrugere a neuronilor, a se citi informatiile inregistrate in subconstient, a se depista afectiunile neurovegetative.

Unul din cei doi insotitori se apropie de Zu, soptindu-i cu voce metalica si sacadata :

- My lord, un vehicul terestru se apropie periculos de mult de zona I, nu i se poate bloca sursa de curent electric.

Zu se deplaseaza la primul sistem inteligent de comunicare, iesit in cale, de unde intra in direct cu echipa operativa care supravegheaza zona I de securitate.

- Cate fiinte sunt in vehicul ?

- Una, sire.

- Mi-am pierdut increderea in voi, neam de tinichele, dati-mi imaginea in spectrul vizibil a vectorului terestru.

Pe fata lui Zu se citeste mai intai uimire apoi o usoara destindere cu un inceput de zambet, la vederea imaginii: o fata, la prima evaluare video, cu ochii verzi, parul de un negru cu nuante de violet, piloteaza un vehicul terestru, dar prea concentrata, prea incordata ...
Exploreaza intreg habitaclu ... se opreste, face stop-cadru: o vietate cu par, cu ochii de un verde-maroniu, ghemuita alaturea de fiinta ce piloteaza ... fata lui Zu se crispeaza, alungand inceputul de zambet, nu credea ca va avea ghinionul sa o intalneasca, fusese avertizat sa se fereasca de aceasta specie cu par ... vrea sa se convinga ca are energie negativa, cupleaza senzorul termal si imaginea felinei se coloreaza in albastru.
Toate aceste trairi nu au putut fi citite de oamenii metalici aflati inapoia lui.
Zu comanda rotirea platformei, nu-i place sa le vorbeasca stand cu spatele, chiar daca acestia
nu-s din carne si oase :

- De ce nu puteti anihila energia si sa opriti o data acest vector ?

- Fiinta din interior este inzestrata cu o aura energetica extrem de puternica, care ii ca un scut de protectie pentru vehicul, my lord.

Zu ii cauta privirea rece a expertului insotitor, pentru a fi sigur ca acesta receptioneaza :

- Analizeaza spectrul de frecventa si faza atat al fiintei umane cat si al speciei cu par si gaseste de indata contramasura.

- Yes, my lord !

Pe un ton voit autoritar, se adreseaza celor din echipa operativa:

- Va bag modulele creierelor voastre de kakat in baia de cositor (asta era una din cele mai urate injuraturi, la care Zu foarte rar apela, la adresa oamenilor artificiali). Ce asteptati ? Vreti sa ne descopere si sa compromitem o misiune de o asemenea anvergura?

- Yes, sire ! … No, sire !

Zu din nou catre expertul de langa el:

- Daca nu reusim sa blocam energetic vectorul femeie-vehicul, apelam la o varianta prozaica, conform mentalitatilor acestor fiinte pamantene: unul dintre cybermuni cu niste zdrente de haine pe el, si pe teasta metalica cu o peruca cu par blond, inzestrat cu o baza de date actualizata si adaptata la obiceiurile zonei, sa iese de indata la marginea drumului, sa incerce sa intre in contact de gradul patru cu fiinta din vehicul, si apoi sa o deturneze de la traseu.

- Yes, my lord.

- Daca si aceasta varianta pica, va las pe voi, hipercomputere inteligente cu ochi, de va ziceti oameni, sa gasiti solutia optima, prin inferenta datelor si informatiilor pe care le aveti stocate.

...

Junii Brasoveni

"Junii trebuie priviţi ca un rest de epocă păgână, o străveche serbare de primăvară, care serbează reînvierea naturii, învingerea soarelui asupra asprimii şi gerului iernii, începutul vieţii noi ... iar serbarea trebuie considerată ca un cult religios precreştin, confirmată şi de împrejurarea ca ea se petrece tot timpul pe dealuri, fiind un obicei cunoscut încă de la daci".

(Julius Teutsch , cronicar sas brasovean)

Este evidentă asemănarea acestor ritualuri străvechi din lume cu ritualul Junilor braşoveni, care şi-au găsit loc de retragere la Pietrile lui Solomon, o poiană înconjurată de cinci stânci imense şi o grotă atribuită legendarului rege Solomon.

Este o incantare sa privesti cetele de :
Junii Tineri, Batrani, Dorobanti, Brasovecheni, Curcani, Rosiori si Albiori.

Cetele de juni pornesc din Prund, fac popas in Piata Unirii, coboara prin Piata Sfatului, strada Muresenilor, bulevardul Revolutiei, dupa care urca pe strada Nicolae Balcescu, trec prin Poarta Schei in sus pe strazile : Capitan Ilie, Tocile , Podul Cretului si in final la Pietrele lui Solomon. Aici petrec cu mic cu mare, cu mici si gratare, bere si vin, se arunca buzduganul, proba a indemanarii si virilitatii, in mijlocul horelor.